Art200 e festivalul internațional de film queer din București, aflat anul acesta la a treia ediție. Festivalul își propune să încurajeze creația artistică queer locală și reprezentarea LGBTQ+ prin artă. În 2022, Art200 se va desfășura la Cinemateca Eforie, de pe 19 pe 25 septembrie, și va curpinde proiecții de film, ateliere de film și literatură, un concurs de proiecte „Queer the Pitch”””” și lecturi de proză și poezie.
Anul acesta, în cadrul Pride Park, Art200 vă propune o selecție de filme din ediția a doua a festivalului, din cele cinci secțiuni de scurt-metraje proiectate: Margini și periferii, Migrantx Queer, Familii Rainbow, Queer Vegan, scurtmetraje queer românești.
Hello Sir, Jet Moon, Marea Britanie, 2021, 7 minute.
În ultimii 10 ani în care am lucrat online ca Dominatrix, am făcut peste 130 de clipuri porno. Majoritatea sunt cu mine vorbind spre cameră despre fetișurile de ”homo conversie”: adică forțarea clienților mei să fie gay sau ”sisificare”, travesti forțat. Ironia este că sunt o lesbiană genderqueer care este de cele mai multe ori văzutx ca hetero în viața de zi cu zi.
Dildo Riot, Maria Katsikadakou, Nikos Chantzis, Grecia, 2021, 9 minute.
Un concert Marky Ramone, o crimă, o revoltă și un mare vibrator.
we fly, we crawl, we swim, Aron Nor, România, 2021, 23 de minute.
Căutarea justiției nu e o chestiune individuală, ci presupune a face alte lumi posibile, împreună. Bântuitx de extincții trecute, un om începe să se întrebe cum ar arăta justiția climatică, ce înfățișări ar putea avea, când alte ființe vii ar participa la aceste căutări. O pisică și multe alte animale non-umane devin parte a procesului, împărtășindu-și experiențele lor și mișcându-se împreună spre o justiție între specii.
Is Your Teen A Homosexual?, Tamara Scherbak, Canada, 2018, 6 minute.
O scurtă comedie alegorică care satirizează America lui Trump utilizând stilul ”teen hygiene” al filmelor educaționale ale anilor 1950. Johnny își face coming out-ul în fața familiei sale, care e ajutată de un narator off-screen, dar stererotipurile și prejudecățile se dovedesc a fi mai puternice decât legăturile de familie.
The blue dress, Viktor Russel, Suedia, 2021, 12 minute.
Doi copii se joacă în secret de-a nunta în timpul unei cine de familie, dar jocul lor devine serios când se confruntă cu prejudecățile părinților.
Libertà, Savino Carbone, Italia, 2019, 30 de minute.
Bari, 2019. Ce înseamnă să fii liber? Doi imigranți homosexuali vorbesc despre statutul lor de aplicanți pentru azil. Între timp, efectele politicilor de migrație ale noului guvern devin mai dure.
Haiku from a Dead Poet, Akira Kamiki, Brazilia, 2020, 5 minute.
João, a trecut atât de mult timp de când am făcut aceste fotografii mediocre și, dintr-o dată mi-am amintit că am uitat să îți menționez că te iubesc înainte să părăsesc țara. Un videopoem realizat în întregime cu un telefon mobil explorând regretul și dorul unui imigrant brazilian în Londra.
Eram somnambul când am văzut toate acele culori, Bogdan Balla, România, 2020, 10 minute.
Eram somnambul când am văzut toate acele culori pleacă de la instalația Section 28 a lui Derek Jarman și compară povești dintr-o istorie recentă a comunității cu experiențe personale din prezent, legându-le de observații lirice despre un prezent încă ascuns, o distilare a distanței dintre realitățile tăcute a iubirii queer și isteria reprezentării ei publice.
Alo?, Ștefi Mihăilescu, România, 2021, 7 minute.
După ce nu au fost în contact timp de luni bune, o prietenă ia legătura cu cealaltă și cele două trebuie să confrunte modul în care au lăsat lucrurile, pe măsură ce deapănă amintiri.”